Palatul Culturii, marţi 4 martie, ora 19.00.
Organizatori: Primăria Municipiului Bistriţa şi Centrul Cultural Municipal „George Coşbuc”
În varianta clasică, din „Hamlet", Ofelia reprezintă o minoritate, fiind adesea văzută ca o figură prea fragilă și, poate tocmai de aceea, lipsită de importanță. Exact această minoritate capătă glas prin acest discurs artistic și vorbește lumii cu demnitate despre acceptare, despre înțelegeri mai profunde, cu sentimente și intenții bune și blânde, valabile în orice veac, dar mai ales acum. Ofelia devine astfel atât o voce feminină puternică prin poezia ei, cât și un demers artistic și social.
Într-o lume tot mai cinică și mai sterilă, condusă de dorința de putere, de control sau de nevoia de a-ți face dreptate, Ofelia se pierde, dispare, rămânând în urma ei întrebarea: unde mai e loc pentru iubire?
Construit ca o fuziune între arte, OFELIA.Afterlife aduce împreună textul scriitorului Dan Coman, interpretarea sensibilă și frustă a actriței Antoaneta Cojocaru, muzica originală a trupei Beethoven Crisis, decorul semnat de Vladimir Turturică, costumele Iolandei Mutu Jr., coregrafia Ioanei Marchidan, proiecțiile create de Dorel Mihăilă și lighting design-ul imaginat de Alin Popa. Împreună, aceste elemente compun un spectacol multisenzorial, care îmbină realismul cu suprarealismul, pentru a aduce o perspectivă profundă atât asupra condiției feminine și a complexității ei emoționale, cât și a condiției omului care nu seamănă cu învingătorii, dar care se afla cu discreție la temelia lor.
„Mergeți să vedeți Ofelia.Afterlife, pentru că vă așteaptă pe scena de la Metropolis un ghem de emoție și imaginație creatoare!” (Sanda Vișan)
„Cu fiecare spectacol după o partitură a sa, Dan Coman se dovedește a fi un redutabil cunoscător al psihologiei feminine. A fost revelația copleșitoare din ”La câțiva oameni distanță de tine” (montat de Radu Afrim la TNB) iar acum ne oferă o nouă lovitură de maestru cu această Ofelie pe care Antoaneta Cojocaru o trăiește pe scena Teatrului Metropolis. Pentru că asta face Antoaneta Cojocaru: își trăiește rolurile.” (Gabriela Hurezean, Muze și arme)