Romanita - Lautaresque

Artista incepe sa croseteze elemente de lautarie, jazz, folclor si muzica interbelica inca din 2020. 

Nu doar interpreta, ci si textiera si compozitoare, Romanita scrie si compune alaturi de alti muzicieni de exceptie, noua piese originale. La acestea adauga trei reinterpetari ale unor cantece din repertoriul unor mari artisti precum Zavaidoc sau Faramita Lambru. 

Toate piesele de pe album sunt integistrate organic, cu instrumente reale.

Lăutăresque este un proiect unic, este primul album pe piata din Romania care imbina lautaria, jazzul, folclorul si muzica interbelica in compozitii originale.

Proiectul Lăutăresque ii aduce impreuna pe Ciprian Parghel la contrabas, Claudiu "Nașu" Purcărin la tobe si pe Emilian Mănica la acordeon. 

De asemenea pe album regasim si invitati precum Jimi Laco (Nightlosers) la vioara si chitara, Florică Șandor la tambal si Ioana Turcu la flaut. 

"Tot albumul reprezinta framantarile, crezurile si valorile mele. Am scris majoritatea pieselor de pe album pentru ca asa cum spunea Zavaidoc, "trebuia sa scot focul asta care arde in mine". 

Am scris Canta, lautare! pentru ca ma ingrozeste hate-ul pe social media, atat cel adresat persoanelor publice cat si tuturor celor care se expun. Am scris Sufletul n-are culoare pentru ca toata viata mea am fost discriminata de ambele tabere si nu mi-am gasit locul niciunde, cand de fapt locul nostru este oriunde si nu ar trebui sa fim despartiti de niciun fel de bariera sociala care tine cont de culoare. Si inca ma mira ca in 2024 trebuie sa mai luptam cu asta. Am scris Doina la voce si flaut pentru toti cei care s-au simtit abandonati, parasiti, fara sanse in viata, dar care nu si-au pierdut niciodata integritatea si nu si-au patat onoarea, care au reusit in pofida nesanselor. 

Pentru fiecare foc ce arde in mine am scris sau am adunat o piesa, am presarat uneori cu umor si usoara ironie, am pus teme si versuri de manele pe ritmuri de jazz in Fetita mea cu ochi de aur, am combinat jazz si lautarie in Mai lasa-ma, viata, o zi!, am facut orchestratii atipice unor piese vechi precum Calu' balan, am lasat durerea simpla intr-un singur instrument care plange o data cu mine asa cum e in Cicoarea si mi-am pus toata energia in 

Pofta inimii ca sa pot sa transmit cat mai puternic mesajul pe care il am despre viata, in general. Un fel de crez al meu personal, de aceea este si piesa care inchide acest proiect.

Nimic n-a fost pus la intamplare sau de umplutura in acest album. Fiecare piesa, fiecare armonie are rolul ei, fiecare lucru isi are locul lui, si toate creeaza o poveste pe care vreau sa le-o transmit ascultatorilor. Chiar daca uneori lucrurile s-au intamplat instinctiv, fara a fi studiate indelung. Si asta pentru ca tot ce este pe albumul asta, e autentic, vine din suflet, din credinte si a fost creat cu oameni care imi impartasesc aceleasi valori. Iar atunci cand energiile asemanatoare se intalnesc, ia nastere un proiect ca acesta!" - Romanita