Sibiu: Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu

Ceea ce îl distinge pe Brahms în mod esențial de ceilalți compozitori din epoca sa este inventivitatea melodică și tratarea formelor, măiestria dezvoltării tematice. Odată cu maturitatea, stilul său devine mai dens, mai concentrat, individualitatea mai definită. Simfonia nr. 3, scrisă la aceeași vârstă la care și Goethe fixase trăsăturile lui Faust, reprezintă o culme de creație și o răscruce totodată. Căci trăsăturile concepției sale creatoare, conturate încă în "Sextetele pentru coarde" (op. 18 și 36), afirmate apoi cu vigoare în "Recviemul german" (1868), aveau să-și găsească expresia culminantă în Simfonia nr. 3 și vor reapărea în ultimele creații de cameră: Sonata în La major, pentru pian și vioară (op. 100), Trio în do minor (op. 101) și cele "Patru cîntece serioase" (op. 121). Mai multe detalii