Efervescență fado, efectul Ana Moura: din nou la București

Dacă n-ai ascultat până acum fado, doina portughezilor, n-ai lăsat-o pe Ana Moura să-ți cânte despre libertate, n-ai văzut-o cucerind lumea. S-ar spune că fado este despre tristețe, jale, cu glas tânguitor și dor îndelung, pentru că popularitatea genului a venit într-o Portugalie sfârtecată de dictatură. Dar Ana îl reinventează cu fiecare album, pe fiecare scenă trece publicul de la hohote de râs la dor și repetă. Te pune pe marginea prăpastiei și nu știi dacă să sari sau te întinzi la soare în buza ei. Fiecare cântec, fiecare interpretare este o căutare pentru intimitate, care zvârcolește orice sens clasic: „Dacă pe fado se plânge și se cântă”, spune un cântec de-ale ei, „se poate și dansa”.

Ana Moura e autenticul și clasicul și tot noul din fado. Autentică pentru că a început să cânte în adolescență, în trupe rock, în Carcavelos, un orășel la 20 de minute cu trenul de Lisabona. Din fericire pentru noi toți, un chitarist cunoscut s-a oprit s-o asculte, când Ana și-a făcut curaj să cânte în public, într-un bar de lângă casă, unde ieșise cu prietenii. Cântase primul ei fado – Cavalo Ruco – la șase ani, la una dintre seratele organizate de părinți, care cântau și ei. Chiar dacă rebela de 15 ani a încercat să se integreze în grupuri „la modă”, după ce a fost descoperită în acel bar, au reînceput pentru Ana seratele printre muzicieni și iubitori de fado. A fost adoptată sub aripa unor artiști prestigioși, care n-au putut rezista talentului ei crud, vocii croite să zguduie, dar să și aline prin fado.

În 2003 a debutat cu albumul „Guarda-me a vida na mão” (Ține-mi viața în mâini), apoi au urmat alte trei – „Aconteceu” (S-a întâmplat), „Para Além da Saudade” (Dincolo de dor), „Coliseu”–, toate în complicitatea producătorului Jorge Fernando. Pentru că popularitatea Anei a crescut radical, a părăsit scena locală ca să poată onora din invitațiile internaționale, precum cea din 2005, când a cântat în faimoasa sală newyorkeză Carnegie Hall. Într-un șir de întâmplări, într-un colț de Tokyo, Tim Ries, saxofonistul de la The Rolling Stones căuta albume de fado într-un magazin, iar vocea Anei a fost dragoste la primul auz. După o înregistrare cu diverși artiști internaționali, Ana și The Rolling Stones au împărțit scena într-un concert la Lisabona. Din gama colaborărilor perene, cântăreața se laudă și cu două melodii „A Sós com a Noite” (Singur cu noaptea) și „Vou dar de beber à dor” (O să ofer durerii un pahar) cântate cu Prince, un fan aprig de-al ei.

Dacă Ana începuse să cânte fado din instinct, pentru că așa-i dictau corzile și riturile familiale, pentru al cincilea album a sărit un continent și a început să înregistreze cu faimosul producător american Larry Klein, și să colaboreze cu artiști ca jazzman-ul Herbie Hancock. „Desfado”, lansat în 2012, a fost fruntaș în vânzări mai mult de un deceniu. A urmat în 2015 „Moura”, ștampilat cu disc de aur din prima zi de vânzări, care continuă viziunea holistică pe care Ana a început-o îndrăzneț pe „Desfado”.

Fado nu înseamnă doar întuneric, dor și tristețe, ci și vești bune, culori și aer proaspăt. Fără să piardă legăturile cu tradițiile, Ana vrea să fie o artistă a contemporanului, în acord cu experiențele pe care le trăim astăzi. Așa că Ana fado-ului nu se limitează la regretat iubiri apuse sau la suspine de sărăcie. Fado-ul Anei e prezent, e în firescul cafelei de dimineață, e în miros de iarbă proaspăt tunsă, e în lumea pe care-o recunoaștem în jur.   

Pe „Moura”, Ana nu e încrezută. E doar încrezătoare, confortabilă că e pe drumul care se cuvine, în acest fel global de a experimenta fado. Dacă „Desfado” a scos la suprafață fosforescența stilului, „Moura” vine să umple paharul, vine cu corzi de chitară electrică

 înaintea celei de fado.

Cântăreața numără peste 300.000 de mii de discuri vândute, două Golden Globes, două distincții Amália Rodriguez și o nominaliare de cea mai bună artistă în cadrul Songlines Music Awards. Pe lângă Prince și The Rolling Stones, a mai împărțit scena cu idoli precum Caetano Veloso sau Gilberto Gil. Ana Moura fuzionează mai mult ca oricând. Ana vibrează.

https://www.youtube.com/watch?v=Pey1B0DPZj0

*

Jazz Night Out este un eveniment marca Twin Arts.

Accesul publicului se face începând cu ora 19’00. Concertul începe la ora 20’00.

Cumpără bilete în presale!

Până pe 22 martie ai șansa să cumperi bilete la prețurile de 108 lei, 135 lei, 162 lei, 198 lei. După această dată biletele vor costa 120 lei, 150 lei, 180 lei, 220 lei în funcție de categorie. Biletele la categoria VIP costă 290 de lei și nu sunt incluse în campania de presale.

Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Diverta, Carturesti, Metrou Unirii 1, Muzica, IQ BOX, Uman, Casa de Balet si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal,carduri de tichete culturale Sodexo, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde in tara.