Brasov: Coaste din viata lui Adam

Centrul Cultural Reduta, Brasov
Str. Apollonia Hirscher, nr. 8

sâmbătă, 24 octombrie, ora 19:00

Ce sentință aș primi dacă aș deveni un dosar în mâinile celor pe care i-am iubit?

Piesa „Coaste din viața lui Adam”, în regia lui Octavian Strunilă

Comedia dramatică „Coaste din viața lui Adam”, scrisă și regizată de Octavian Strunilă, aduce în prim-plan povestea omului confruntat cu propria conștiință, oglindind, cu un umor deosebit, viața lui Manuel (Costa Tovarnițchi), un „tânăr” muzician, care se trezește după ce moare la „Porțile Cerului” – nu cu o listă de păcate consemnate în „Îndreptarul de spovedanie”, ci cu un inventar al tuturor fostelor iubite.
Mai multe detalii

Spre amuzamentul spectatorilor, artistul este judecat în funcție de motivele pentru care a părăsit o femeie, fiind parte la faza premergătoare a „marelui proces”, unde sfinții dau telefoane în neștire pentru aprobări din Cer, iar cozile la mântuire sunt blocate pentru că lipsește o ștampilă de pe Pământ.

Chiar privind cu detașare moartea, comedia lasă în urmă o întrebare inevitabilă pentru fiecare dintre noi: Ce sentință aș primi dacă viața mea s-ar opri brusc și ar deveni un dosar în mâinile celor pe care i-am iubit? Moartea lui Manuel merită a fi privită prin prisma „ușurătății”, luând râsul drept formă unică de eliberare și, totodată, drept revoltă metafizică.

Lentila prin care Octavian Strunilă abordează finitudinea vieții este una de ordin existențialist, prezent într-un mod comic pe scenă, arătând cum Manuel, odată decedat, își pierde total libertatea de a se autodefini, de a mai scrie măcar un rând la biografia lui de pe Pământ. Protagonistul nu mai deține controlul asupra propriei imagini, povestea sa fiind rescrisă prin versiunile fostelor iubite, sub privirea necruțătoare a publicului transformat în jurat.

Piesa se desfășoară în atemporalitate, în Cer, într-un decor de tribunal, care rupe convenția celui de-al patrulea perete și implică direct spectatorii, transformându-i în juriul care decide, prin vot, condamnarea sau achitarea lui Manuel.

Sus, în birocrația cerească, Iadul relațional nu dispare, ci este intensificat de portavocea procurorului (leana Căprariu - Nemecsek), care apără drepturile Elizei și, implicit, ale femeilor de pretutindeni. Divergența dintre procuror și apărătorul lui Manuel, Avocatul (Tudor Trăilă), care nu mai câștigase un proces de aproape două secole, reflectă o fațetă a războiului cultural dintre sexe care polarizează societatea contemporană. Avocatul nu doar că-și apără clientul din Cer, omorât de o femeie, ci pledează pentru nevinovăția bărbatului care este prea des pus la zid, toate sub atenta supraveghere a Judecătorului (Constantin Goloșie).

În final, ajungem la întrebarea care ne macină pe toți: Suntem iubiți pe cât suntem de judecați?

Prin intermediul piesei sale, Octavian Strunilă oferă publicului ocazia, rară în artă, de a alege între a iubi și a judeca, generând totodată o notă inedită asupra judecății: fie că e Cea de Apoi sau Cea de acum, esența omului rămâne pătrunsă doar de Adevăr, și nu și de fațetele adevărului exprimate în păreri. Asemenea lui Adam, Manuel își lasă în mâinile spectatorilor bucăți de existența sa umană, de biografie atent cercetată sub lupa criticilor, care, cu fiecare relație, smulg câte o coastă din el.

De aceea, la întrebarea „Suntem iubiți pe cât suntem de judecați?”, publicul spectator poate răspunde prin interogația: „Ce sentință aș primi dacă aș deveni un dosar în mâinile celor pe care i-am iubit cândva?”